1 Decembrie 2018 Centenar Marea Unire a Romanilor

Sarbatorim Unirea. Asa se spunea pe vremuri. Acum se numeste conectare. Conectarea cu ceilalti. ”Unde-i unul nu-i putere, la nevoi si la durere, unde-s doi, puterea creste si dusmanul nu sporeste!” zice “Hora Unirii”.

Este adevarat ca, desi e imn national, “Desteapta-te romane” nu are impactul necesar pentru trezirea unor constiinte adormite, intrucat s-a banalizat. Mesajul ramane in aer. Nu prea intelegem de ce sa ne trezim, care nivel al constiintei doarme, incotro s-o apucam dar, nici macar nu e necesar.

Important este doar sa luam modelul actual al internetului. Ce face internetul? CONEXIUNI. Virtuale. Urmatorul pas? Sa ne conectam fizic. Oricat am trai in Matrix avem nevoie de prezente fizice in vietile noastre. Si nu de orice prezente ci de oameni la fel ca noi. Este inutil sa stam intr-un mediu care nu ne este propice, inducandu-ne ideea ca ne sacrificam pentru altii (care de altfel nici nu sunt interesati de sacrificiul nostru). Daca totusi ne place acest mediu, trebuie sa ne conectam si cu oameni din afara, care au aceleasi valori, idei, gandire ca si noi.

 Avem nevoie de ceilalti, nu putem unii fara altii.  Cand intelegem sa iesim din zone care ne scufunda in loc sa ne ajute la crestere, vietile se schimba radical. Spunem ca nu facem lucruri pentru ca iesim din zona de confort dar, consider ca in realitate, aceasta este zona de cel mai mare disconfort. Nu e nimic confortabil sa te simti mereu singur, neinteles, neimplinit, dezamagit etc.

Pe vremuri se chema unire. Acum se spune aduna oameni impreuna. Marile adevaruri sunt considerate platitudini. Avem si opusul, mostenire de la Roma: “Dezbina si castiga!”. Dar cine castiga? Ce castiga? Dezbinarea ajuta unuia. Unirea ajuta tuturor.

Asa ca, nu mai sta acasa, nu te mai certa cu persoane sau cu peretii, ci cauta grupuri de sustinere cu oameni ca tine iar daca nu, creeaza unul. Aduna oameni impreuna. Fie ca la serviciu, acasa, sau faci un sport sau ai un hobby, ocupa-te de asta. Cauta oameni care simt ca tine, gandesc ca tine, te sustin sa mergi mai departe sau au si ei nevoie de sustinere.

 Implica-te, nu mai sta deoparte!

Cum invatam. Partea I

Despre Invatat

Alvin Toffler (1928-2016), inventatorul viitorologiei, a scris intr-una dintre  cartile sale “Socul viitorului” (publicata in 1970), formula pentru ca generatiile prezente sa se poata descurca si adapta cu adevarat:

“Learn-Unlearn-Relearn”. 

(Invata, Dezvata-te de ce ai invatat, Invata din nou).

Abilitatea de a te dezvata de toate lucrurile gresite sau perimate pe care le-ai invatat de-a lungul vietii si a reinvata lucruri noi care iti folosesc astazi si in viitor este esentiala. Avem si un proverb romanesc “Orice invat are si dezvat”. 

Propaganda comunista a facut celebra si expresia atribuita lui Lenin: “Invatati, Invatati si iar Invatati”.

In principiu si scoala are la baza acelasi concept.

Pare redundant sa afirmi necesitatea invatarii. Si, totusi, nu e asa. Invatarea are multiple scopuri uneori fara sa poata fi definite. Cand nu stim sa definim scopuri, deja nu mai este asa  de simplu precum pare. In ce scop, si ce, invatam? Modelul scolar are la baza o multime finita informatii, pe care, daca le-ai asimilat, esti evaluat si ai incheiat procesul. Viata insa are o multime infinita de informatii. Cum ne descurcam cu ele? Din studii si observatii se reflecta clar ca alegerile se opresc aici. Oamenii perpetueaza modelul scolar si se orienteaza catre informatii selective, legate de un anumit domeniu in care vor sa isi insuseasca ce este la indemana, unde depun eforturi mai mari sau mai lejere. Exista foarte multe persoane care afirma: “Am invatat la scoala, mi-ajunge!”  Ce ajunge? Cantitatea de informatii suficienta sa ce? Aceiasi oameni sunt cei care ajunsi la 40+ (ani) se vaicaresc intruna. Se plang de singuratate, de plictiseala, de neintelegerea celorlalti, de lipsa perspectivelor, de rautatea celorlalti, etc.

Trebuie sa intelegem ca procesul invatarii nu se intrerupe niciodata (avem alt proverb: “omul cat traieste invata”). Daca il intrerupem in anumite ipostaze vom ramane acolo chiar daca bifam ani in calendar. Cand nu evoluezi odata cu viata, tot ce poti sa obtii sunt frustrari. Te simti lipsit, pagubit, inselat, dezamagit intr-un drept al tau pe care in fapt nici nu stii ca il ai.

Sistemele nu te invata si cum sa inveti si asta nu e neaparat un lucru rau, fiecare este dator sa isi gaseasca drumul in functiie de propriile perceptii si dorinte. Sunt oameni care citesc multe carti si ofera citate servite cu emfaza, sunt oameni care nu citesc deloc, altii care citesc mai mult sau mai putin, dar adevarata invatare intervine cand practici. Cand folosesti informatiile capatate prin propria ta intelegere, aplicate la propria ta viata le-ai dat un nou sens. Cand le impartasesti altora, face parte din propriul tau sistem de invatare, de unde si gluma “atunci cand nu stii, te faci profesor”. Cand ai capatat sens din informatiile puse in practica abia atunci se poate spune ca ai invatat.  Invatarea trebuie sa fie legata de toata viata noastra. Fie ca ne invatam functionarea si tratarea corpului, a creierului, a mintii, a sufletului, a spiritului, a interactiunii acestora cu lumea inconjuratoare, cum supravietuim etc, toate sunt legate de propria viata si nu au cum sa fie neglijate.

 Pare mult si greu insa in despre asta e viata, orice facem este secundar. Arta de a pierde timpul neinvatand constant are o singura finalitate: o viata irosita. Ridicam din umeri neputinciosi si experimentam regrete. 

Este insa o lectie si o alegere: acceptarea ideii, conceptului de invatare perpetua si alegerea sa o faci. Pentru ca extraordinarul de ieri devine ordinarul de azi, si ordinarul de azi va fi banalul de maine. A fi extraordinar in fiecare zi, inseamna sa inveti in fiecare zi. Sau sa te dezveti si sa inveti din nou. Nu exista, traiectorii, nu exista limite. Toate informatiile sunt evolutive, istoria poate se repeta si nu e nimic nou sub soare, insa perceptiile noastre sunt unice. Invatarea are legatura cu noi, nu cu scoala, nu cu istoria. Avem o singura viata acum, nu mai multe. Ce facem cu ea? Invatam sa o traim sau alegem sa ne resemnam? A fi extraordinar inseamna sa inveti sa iti traiesti viata, sa te exprimi pentru ca ai invatat. Tot ce aflam de la altii (nu conteaza prin ce cai) e doar informatie. Niciodata nu trebuie asimilata fara a aplica ce ai aflat. Dupa asta, se numeste ca ai invatat.