4. Independenta
Notiunea
de control dezbatuta anterior da
nastere la limitari. Cand vrem sa
exercitam controlul, trasam si limitele tarcului nostru in care ne putem
desfasura (sau a fost trasat anterior de catre altii), cat si limitele tarcului
altora. Definirea exacta a acestor limite induce senzatia de siguranta si confort, si evident de stabilitate.
Persoana care sta in tarc sau cea introdusa acolo va fi pedepsita atunci cand
incearca sa treaca dincolo. Pastrarea in tarc se face apeland la metodele
descrise la „Despre control”.
Observatie: Aceasta este o
metoda specifica pentru parinti si adolescenti. Parintii au datoria de a trasa aceste
limite si datoria adolescentilor este sa le incalce. Nu pedeapsa este potrivita
pentru incalcarea limitelor ci adaptarea lor la ceea ce poate adolescentul.
Pare usor cand stai in
tarc. Asa cum spuneam anterior la „Despre stabilitate”, stabilitatea inseamna
confort fizic si implicit relaxare mentala, venit din exterior. Ce se intampla
insa cu interiorul? Pentru ca este nelimitat, incepi sa te simti strivit de
granite. Intram in paradoxul limitelor:
Suntem nelimitati la
interior si limitati la exterior.
Acceptarea limitelor
impuse de altii genereaza noi si noi frustrari in primul rand pentru ca ajungem
sa nu ne mai intelegem. Frustrarea poate fi ca nu te poti manifesta, sau ca nu
esti inteles, sau ca nu esti capabil sa faci ce ti se cere, frustrarea ca nu
vezi nici o cale de iesire (”nu am cum”). Credem ca aceste limite ne
definesc si toate duc la „nu sunt in stare” (adica incapabilitate de a
fi tu insuti). Exista nenumarate generatii care s-au sacrificat, neintelegand
ca exista si alte cai.
Exista insa si persoane
care inteleg la un moment dat sa faca diferenta intre „nu sunt in stare sa fac
ce mi se cere” si „nu sunt in starea sa fac ce mi se cere”. O simpla litera
face diferenta. Ne intoarcem la starea de bine pe care o cauta fiecare om si
descrisa anterior. Oamenii care isi
inteleg potentialul cauta sa sparga limitele si sa devina independenti.
Independenti fata de control in primul rand. Adica, isi asuma responsabilitatea
pentru viata lor. La fel este si cu statele sau cu mediul de afaceri.
INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva
sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2,
autonom. ◊ Loc. prep. Independent
de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre
oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă
personală. – Din fr. indépendant.
(dex online)
Dependenta ne asigura supravietuirea deci cum am putea fi
independenti?
Chiar si razboaiele care
au avut loc pentru independenta, au
avut ca scop obtinerea unui anumit sector. Nu exista independenta totala. Si
acest lucru este demonstrat prin nenumarate experimente. Pornind de la faptul
ca si noi insine suntem dependenti
de aer, hrana, somn, apa, etc, pentru a trai, si casele noastre sunt dependente
de altii ca sa existe, masinile, banii, transporturile, mancarea, relatiile, actiunile,
evenimentele, etc toate sunt interdependente.
Experimentul comunist a
aratat ca toate incercarile de a crea un stat complet independent au reusit partial
si pe o durata limitata de timp. Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana,
arata ca la un anumit nivel a fost inteleasa aceasta interdependenta. Sa vedem in ce masura si pentru cat timp.
In tiparul gandirii
critice si anterior, rolul femeii a fost scris ca fiind dependenta de barbat.
Imediat ce s-a ivit ocazia, a fost rescris la extreme. Asa a aparut femeia „independenta” si implicit– „puternica”.
(Despre impactul
asupra celor doua sexe in capitolul: ”Despre relatii”)
Insa, orice femeie „independenta” se va lovi la un moment dat de dependenta de un barbat, fie moral, fizic, sufleteste sau
profesional. Si invers. Si atunci unde e independenta?
Pe masura ce pot fi
analizate aceste lucruri, ne dam seama ca in fapt, cea mai mare problema in
acest tipar o reprezinta atat diluarea intelesurilor unor cuvinte cat si
extremizarea lor. Este normal sa ai un
grad de independenta, in functie de starea la care te afli intr-un anumit moment dat.
Cu cat esti mai atent
si constient, cu atat creste si independenta. Sa crezi ca a fi
dependent este o boala sau sa crezi ca poti fi complet autonom e o iluzie. Fiecare este independent intr-o
anumita masura, exact atat cat poate. Cand intelegi
cat poti (revin la gradul de intelegere a lucrurilor), deja esti pe drumul cel
bun. Cand iti intelegi ignoranta ai doua variante. Sa alegi sa ramai asa sau sa
iti doresti sa cresti constientizarea.
Cu cat urci in acest grad cu atat realizezi cum e celalalt de langa tine. Daca
nu realizezi asta, inseamna ca esti sub el sau pe aceeasi treapta.
Folosind un anumit limbaj
zi de zi, pare ca oamenii inteleg despre ce vorbesc sau ce li se spune. Dar, nu
este asa. Multe cuvinte sunt doar preluate fara a fi si intelese, asa ca, e de
datoria ta sa iti dai seama unde te afli tu si unde cel cu care impartasesti
limbajul.
Acest grad de
independenta de fapt te ajuta sa te raportezi tu la lumea inconjuratoare, asa
cum o percepi, si, la un moment dat intelegi ca scopul independentei nu este sa
te izoleze de lume ci sa intelegi cum esti conectat la ea.
