Tiparul gandirii critice. Partea a XII-a.1

Partea a XI-a

Iluziile (concepte inventate) din tiparul gandirii critice:

1.      Stabilitate

2.      Siguranta

3.     Control

4.      Independenta

5.       „Am dreptate”

6.       „Sunt mai bun decat tine”

7.      „Al meu/a mea”

   

           Personal, le consider iluzii. Totusi, au o justificare. Ne amintim din partile anterioare ca, deposedati de tot ceea ce stiau, oamenii au reconstruit o realitate care sa le ofere un confort emotional, fizic, mental. Nevoia de stabilitate si de siguranta au fost reinventate si aparate cu obstinenta. 

        

            De unde aceasta nevoie? Din neacceptarea realitatii. Pe vremuri, cand apareau anumite evenimente, oamenii aveau obisnuinta de a accepta: ”Asa a vrut Dumnezeu”. Confruntati cu situatii dramatice de razboi, dintr-o data, s-a reliefat un vinovat (sau mai multi). Nu mai era voia Domnului ci vointa unor oameni, si acest lucru s-a evidentiat ca fiind inadmisibil. Neacceptarea (sau neintelegerea) situatiei are consecinta respingerii. Cumva s-a creat o idee colectiva ca se poate si altfel. Respingem vointa voastra si o impunem pe a noastra.

           La vremea respectiva nu parea un lucru rau. A asigurat supravietuirea. Dusa la extrem, fara a intelege ca aceste mecanisme vor crea altele, viata urmasilor a ramas tot la stadiu de supravietuire. In primul rand, insa, oamenii vor sa traiasca nu doar sa supravietuiasca. Vor sa fie adaptati, vor sa fie valorosi si validati. Daca nu mai exista un pericol real major, de ce sa ramana fixati intr-un tipar pe care nu il mai inteleg? Si, nu il inteleg pentru ca nu l-au trait. Pentru ca absolut toate informatiile raman imprimate in ADN, la nivel subconstient, stim ce a fost. Dar mai stim si ca acum sunt alte informatii. Stim ce este. Cum facem sa armonizam aceste informatii?

1.      Despre stabilitate :

Iluzia ca putem obtine stabilitate (serviciu stabil, relatie stabila, locuinta stabila, economie stabila, educatie stabila, etc) provine din aceeasi sursa : teama de necunoscut, in lipsa propriei intelegeri.

Apropo, traditiile au acelasi rol, in caz ca se intreaba cineva de ce sa mai pastram traditii. In sine, traditiile se pastreaza pentru asigurarea continuitatii unor fapte deja stiute, intamplate, verificate. Daca oamenii nu ar avea un viitor predeterminat prin calendare anticipate, sa nu stii dinainte ce vei face maine, la vara, la iarna, cand iti iei concediu, si in principal, ce urmeaza, devine inspaimantator pentru unii (majoritatea). De aceea, daca ai niste astfel de evenimente parcurse deja, stii ce se intampla de Paste, de Craciun, etc, ai trecut deja prin asta, stii si ce urmeaza. Nu mai pare nimic terifiant intrucat necunoscutul se intrezareste printre mult cunoscutele evenimente bifate deja. Poti resimti anxietate dar, in final, vine si ziua in care stii ce este. Traditii nu inseamna doar evenimente religioase ci si adunari in grupuri mai mici sau mai mari, sociale sau politice, culturale, etc.

Toate au rolul de a induce iluzia stabilitatii, iluzia ca stim ce se va intampla, cand in realitate nu stim nimic. Nici o zi nu seamana cu alta, nici un moment nu mai este asa cum a mai fost, noi insine nu mai suntem cine am fost.

Stabilitatea inseamna confort si implicit relaxare. In primul rand mentala. Ca sa citez un proverb „te culci pe o ureche”. Pentru ca stabilitatea ofera confort fizic, venit din exterior.

Daca am face un grafic , sa spunem pentru ultima suta de ani, ( sau doua mii de ani J) pentru orice se crede ca poate fi stabil, am intelege mult mai usor ca nu exista acest concept.

Vremea este instabila, scoarta terestra, politica, economia, finantele, oamenii, slujbele lor, gandirea, educatia, totul cunoaste fluctuatii, o nastere, o existenta, o disparitie. Exact ca si ciclul vietii. Se pare ca singurele lucruri stabile pana acum sunt imaginile din ADN privind matricea noastra si a universului in care traim. Desigur mai exista si stabilitatea existentei insasi.

Si este foarte bine ca acest concept este doar o iluzie intrucat am fi condamnati sa stam pe loc intr-o lume care este vesnic in miscare.

In tiparul gandirii critice, din pacate, stabilitatea este o conditie:

- „Nu te poti intalni cu ea/el pentru ca nu are un serviciu stabil”,

-„Nu este de familie „buna””, (nu respecta conditia de stabilitate)

-„Trebuie sa mergi la facultate (eventual pe care o aleg eu)”

-„Pentru ca eu am fost ca tine, tu nu ai fost ca mine, deci, nu stii”

-„Te mariti cu un barbat cu bani”/”O iei daca are avere(studii)”/”Ne unim averile”

-„Sa fii cuminte”

-„Faci cum spun eu” 

-"Da-mi"

etc.

In fine, este criticat orice element care ar putea submina stabilitatea imaginata. Conditia de stabilitate in tiparul gandirii critice este sa ai continuitate, indiferent de ce pret platesti, in relatii, in servicii, in viata.

Ideea de stabilitate este buna atata vreme cat este inteleasa ca fiind temporara.

Este in regula sa ai o relatie stabila pe termen lung. Dar, ce presupune asta?

Exemplu: „Acum stiu ca ma iubesti, nu mai trebuie sa fac nici un efort”. Se intelege de aici ca o persoana depune niste eforturi pentru a se face placuta si iubita iar atunci cand obtine dovada, poate sa revina la starea „normala”. A atrage o alta persoana intr-o astfel de relatie, presupune ca initial i-ai creat o iluzie, cu scopul de a iti asigura tie o stare de bine. Evident ca cealalta persoana, la un moment dat, va resimti adevarul ca fiind dureros. E ca si cum ai construi castele de nisip. Cu primul val, se dizolva. Cum poti sa ai o relatie pe termen lung, fara fundament? Imposibil.

 O relatie „stabila” (indiferent de natura ei) inseamna sa construiesti zi de zi, alaturi de celalalt/ceilalti. Totul se misca si nimic nu este „batut in cuie”.

 Noi insine nemaifiind aceeasi in fiecare zi, avem pretentia ca celalalt sa stea pe loc. Sa ramana intr-un tipar pe care stim sa-l gestionam, pentru ca, ne temem de necunoscut. Ne temem ca a doua zi celalalt, nu va mai fi cel pe care il stim. Teama de necunoscutul din celalalt, naste gelozie, frustrari, abuzuri, dependente, etc. De ce? Pentru ca ne cunoastem pe noi. Stim ca ne schimbam. Si stim instinctiv ca si celalalt se schimba. In aceste conditii, este un tipar mental abuziv. Nenumarati oameni au fost condamnati in acest tipar, obligati sa respecte aceasta conditie de „stabilitate”.

„Stabilitatea” se poate obtine tocmai prin infrangerea rezistentei la schimbare. A-ti accepta schimbarile zilnice inseamna sa il accepti si pe celalalt cu schimbarile lui. Nimic nu sta pe loc asa ca, a dobandi aptitudini de flexibilitate este o cale mai buna. Sa accepti schimbarea, sa admiti ca totul e in evolutie, sa fii flexibil , sa fii atent si sa constientizezi ceea ce se intampla,sa intelegi ca niciodata nu sunt doua secunde la fel, sa „dansezi” cu persoana, fiecare in ritmul lui, fara sa o calci pe picioare sau sa o tii inconfortabil, sunt premise pentru o relatie reusita pe termen lung.

La fel si cu economia, finantele, sistemele, etc. Capacitatea de a te adapta, de a face parte din schimbare, de a te reinventa permanent in functie de necesitatile si nevoile pe care le ai, acceptarea a ceea ce se intampla si nu opozitia iti creeaza o viata echilibrata si stabila. Totul flucteaza asa ca, daca iti doresti bani, nu astepta sa investeasca altii pentru tine. Cauta mereu noi oportunitati care sa iti asigure traiul de zi cu zi si daca iti doresti peste acest prag. Cand stai sa astepti si sa bombani intruna ca „Cineva” nu face nimic, adu-ti aminte ca tu esti singurul care trebuie sa faca ceva. Fii deschis, flexibil, atent, constient, disciplinat, organizat.

Toate oportunitatile in viata apar (adica devii constient de ele) exact atunci cand intelegi ca nimic nu este „stabil”.

In lumea iluzorie in care traim ar trebui sa mergem in varful picioarelor. Fiecare pas mai apasat poate sa clatine decorul pe care ni-l construim , si de aici ar trebui sa intelegem ca , stabilitatea este ultimul obiectiv pe care ar trebui sa ni l fixam, intr o lume in care totul se misca incontinuu. Sa-ti mentii echilibrul, da, e o idee buna, insa, credinta ca o constructie sau detinerea unei suprafete de teren iti ofera stabilitate este si ea iluzorie.

La ce foloseste stabilitatea? Este fundamentul pe care se creeaza celelalte doua iluzii: siguranta si controlul.