Partea
I
Cand privesti la generatiile din urma, indiferent ca sunt
bunici, parinti, matusi, unchi, sau oameni de pe strada, vedete, aminteste-ti ca
acesti oameni au crescut sau s-au nascut inainte, in preajma sau dupa cel de-al
doilea razboi mondial .
Ce a insemnat al doilea razboi mondial? Greu de spus in
cuvinte. Traume, orori, sentimente si emotii intense, zguduirea mentalitatilor,
a convingerilor, a ideilor.
Oameni fortati sa o ia de la zero. Oameni care au vazut
inceputul si sfarsitul, in cele mai urate conditii. Oameni care au fost nevoiti
sa lupte din rasputeri pentru supravietuirea lor, spirituala, fizica, morala. Probabil,
ca in adancul fiecaruia s-a infiripat ideea ca supravietuirea depinde doar de
faptul de “a fi mai bun”.
Etapa industrializarii incheiata la sfarsit de secol XIX,
cele doua razboaie majore mondiale, au creat premisele aparitiei unor noi clase
sociale. Astfel, este lesne de inteles,
de ce au luat nastere noi mecanisme de gandire. Abia in anii 1990 au fost
descoperiti asa numitii neuroni “oglinda”, cei care ne determina sa avem un
comportament imitativ. Dar, descoperirea lor tarzie nu inseamna si ca nu exista
dintotdeauna. Industrializarea si razboaiele au creat noi perspective. Oamenii
vroiau sa fie “altceva”. Unii au devenit “altceva”, altii i-au imitat.
Exista mentalitati comune
si mentalitati individuale care formeaza constiinta colectiva si individuala.
Mai jos, doua definitii din dex online, desi, desigur
de-a lungul timpului exista mult mai multe variante de descriere. Le poti cauta,
daca iti doresti.
MENTALITÁTE, mentalități, s. f. Fel particular de a-și
reprezenta lumea al unui individ sau al unei colectivități.
– Din fr. mentalité.
CONȘTIÍNȚĂ s.f. 1. Forma
cea mai înaltă, proprie omului, de reflectare a realității
obiective, produs al materiei superior organizate – creierul uman – și
al vieții
sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe,
cuprinzând senzații, percepții, reprezentări,
noțiuni,
judecăți,
raționamente,
inclusiv procese afective și voliționale.
Sa ne imaginam un tablou, care sa contina imagini cu un
tren in partea stanga, un tren cu aburi care vine pe sine… ceva mai in spate, o
fabrica cu multe cosuri prin care iese un fum gros… intre ele, mai mici, niste
sonde de petrol… undeva in dreapta niste tancuri, care defileaza prin fata unor
ruine, si niste soldati fluturand un drapel, deasupra carora, trece un avion cu
bombe pregatite de lansare, iar in mijloc, un peisaj idilic cu casute si
animale de casa... si in fata tabloului vedem niste oameni care... stau cu
gurile cascate de uimire si cu ochii mariti de spaima, avem acum imaginea cam
ce s-a intamplat cu oamenii aceia. Care este legatura obiectelor din tablou?
Doar oamenii care privesc.
Daca ai reusit sa vizualizezi tabloul ai acum o mai buna
reprezentare a fortei cu care vechile mecanisme de gandire au fost inlocuite cu
altele noi de adaptare. Sunt cateva imagini sugestive, nefiind timp sa includem
toate aspectele in tablou, dar le vom relua ulterior in alte materiale.
Continua sa urmaresti blogul. Acum, putem sa ne imaginam ca... intre oamenii
care privesc la tablou este chiar bunica personala si ca... bunicul este cel
care flutura drapelul, sau ca unchiul este pilotul avionului si mama lui
priveste catre el, si asa mai departe…fiecare este liber sa aleaga. Cu cat reusim mai mult sa ne punem in
pantofii lor, cu atat vom realiza ca, nu avem cum sa fim vreodata judecatorii
acestor oameni. Intelegerea pe care o capatam, ne ajuta, de fapt, sa ne dam
seama ca cel mai bun lucru pe care putem sa l facem este sa ajutam nu sa
criticam.
Bine, bine, dar cum sa nu critici cand tu insuti esti
criticat chiar de catre acesti oameni? Cum ne putem ajuta si cum ii putem
ajuta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu