Tiparul gandirii critice. Partea a II-a

Partea I

       

Partea a II-a

Sa ne imaginam acum , ca ai vrut sa scapi de un obicei prost. Poate aveai un tic, sau ai vrut sa renunti la fumat, sau ai vrut sa te apuci de sala, sau sa nu mai mananci dulciuri. Cum a fost? Desigur, nu atat de usor pe cat ti ai imaginat. Pentru ca, oamenii au ceea ce se numeste rezistenta la schimbare. Si este foarte puternica. Ce ne amintim din tabloul de mai sus? Cum a fost posibila schimbarea? Cu o forta mai mare care sa infranga forta rezistentei la schimbare.

           E mai usor de inteles acum, ca mama ta nu vrea sa schimbe si continua sa te critice? Sau orice alta persoana cu acest comportament. Cu atatea lipsuri si suferinte indurate, in primul rand materiale dar si celelalte, evident, oamenii au ajuns sa considere ca atunci cand le au depasit, capatand o stare de usor confort si de siguranta, au gasit “starea de bine”. Starea de bine era definita ca fiind compusa din supravietuire, confort, siguranta. Este normal ca fiecare sa impartaseasca exact ce stie la un moment dat. Nimeni nu poate da ce nu are. Asa ca, la fel de normal este ca atunci cand un parinte ii transmite urmasilor sai nu poate decat ce stie: sa supravietuiesti, sa ai un oarecare confort si o siguranta.

Odata cu atenuarea fortei de opresiune, a aparut si implinirea acestui concept. Oamenii au capatat ceea ce isi doreau insa mecanismul s-a format ca atare. Ulterior, urmasii lor, avand deja implinite aceste nevoi au cautat sa rafineze “starea de bine”. A fost reevaluata, oamenii au capatat nevoi noi. Desi se exprima cu aceleasi cuvinte, “starea de bine“ nu mai corespunde intre generatii. Odata satisfacute nevoile materiale, si-au cerut drepturile exprimarea corpului fizic, implinirea nevoilor spirituale (miscarea Flower Power). Odata cu implinirea lor, intram in era implinirii nevoilor mentale si cresterea gradului de constiinta.

Pentru ca, in fapt, evoluam. Desi, prea lent, pana la urma scopul este ca odata implinite toate nevoile sa-ti poti exercita creativitatea si imaginatia.

Fiecare om care isi imagineaza ca a atins o stare de bine, fara poate chiar sa o cunoasca cu adevarat, va crede ca asa “arata” binele. In creier se va forma un mecanism de amintire a acestei stari si intreaga viata va fi evaluata in functie de acest mecanism.

Paradigma: “Fa cum iti spun eu, pentru ca, asa este bine”, cu exceptia oamenilor obedienti, intotdeauna va starni controverse. Cel care o invoca nu va intelege de ce celalalt “nu intelege” ca asa este bine, cel caruia ii este invocata, la randul lui, va sustine ca el ”stie mai bine, cum e bine”. Desigur, exista conventii aceeptate unanim ca puncte de referinte, mentionate prin dictionare. In realitate, oamenii simt diferit de ce scrie in dictionar. Pentru ca, starea de bine, se simte, nu se explica. Starea de bine vine din interior catre exterior, nu invers.

Continuare in Partea a III-a