Tiparul gandirii critice. Partea a XII-a.3

 3.Despre control

Nevoia de siguranta naste nevoia de a controla. In tiparul gandirii critice, controlul este esential si definitoriu. Controlul in sine, ca si alte concepte, nu este un lucru rau. Daca este indreptat in directia potrivita. La un moment dat, s-ar putea confunda cu atentia descrisa la siguranta. Insa, in realitate nu s-a intamplat asa. Pentru ca discutam de alta forma de control. Care de altfel, s-a perpetuat din generatie in generatie. Tot controlul a venit la pachet si cu dreptatea si cu vina, la care se asociaza pedeapsa. Directia potrivita ar fi atentia pe care o ai permanent pentru a imbunatati ceea ce exista.

CONTRÓL, controale, s. n. 1. Verificare permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații etc., pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.[...] (dex online)

           

Controlul are legatura cu transferul de responsabilitate. Daca un copil pana la 18 ani este considerat minor si lipsit de discernamant, intelegem ca, nu este apt sa ia decizii rationale de unul singur. Totusi, au existat generatii „cu cheia de gat”, copii obligati sa se descurce singuri, obligati la ceva ce nu aveau: discernamant.

         Cand nu ai toate aptitudinile sa rationezi de unul singur, evident ca singurul lucru care iti ramane de facut este sa asculti. Daca nu asculti si faci ce iti trece prin cap, fara discernamant, evident ca se intampla lucruri nedorite. In ambele cazuri, controlul exercitat de parinti, motivat de diverse lipsuri (bani, timp, energie etc), inseamna transfer de responsabilitate, care la randul lui va atrage dreptatea si pedeapsa. Daca ai facut un lucru considerat ca fiind „rau”, parintele a avut dreptate si vei fi pedepsit. Poate pentru tine a fost rau, poate a fost bun, nu conteaza. Ai fost pedepsit. Ce vei face mai departe? 

           In functie de pedeapsa primita, ori vei evada cand se instaureaza discernamantul si vei fugi de orice autoritate care iti impune un anumit control (scoala, serviciu, relatie), ori vei cauta sa fii mereu controlat de cineva.

Este o aroganta sa crezi ca poti controla oameni sau evenimente exterioare. Teama ce sta la baza acestei nevoi trebuie infranta. Cum se infrange teama? Prin inlaturarea grijilor.

 Este si o invatatura asiatica ce spune cam asa: Poti face ceva sa remediezi situatia? Da? Nu ai de ce sa iti faci griji. 

Nu poti face nimic? Atunci nu ai de ce sa iti faci griji. Deoarece grijile intretin teama si ne abat atentia de la a face ceva realmente productiv pentru noi sau pentru altii. Pentru ca una este sa ai atentia indreptata spre ceea ce ti se pare cu adevarat important pentru tine si alta este sa incerci sa controlezi.

Incerci sa iti controlezi iubitul verificandu-i mereu telefonul? Asta ar trebui sa iti arate ca nu ai incredere in tine, te simti nesigura si vrei sa pastrezi iluzia ca detii controlul. Incerci sa nu iti lasi fiica sa iasa cu prietenii pentru ca „va face prostii”? Intai pune-ti atentia pe ea si nevoile ei si invat-o de ce „nu se fac prostii”.  Ceri carnetul de note „la control”? Unde ai fost pana la inchiderea mediilor? Iti barfesti colegii incercand sa arati mereu ca tu esti mai bun decat ei? Esti foarte nesigur pe tine. Eviti sa te implici in relatii de teama sa nu mai fii ranit? Ce te face sa te simti mereu o victima? Esti un  sef care vrea sa detina controlul? Incerci sa maschezi ca nu stii bine ce faci.

Nevoia de control naste tot felul de devieri care sa asigure siguranta si stabilitatea: Minciuna, transfer de responsabilitate, santaj, santaj emotional, constrangeri, abuzuri, masti, violenta, amenintari, pedepse, agresivitate, furie (activa sau pasiva), sabotaj, exploatare, manipulare, neglijare, barfa, lipsa de respect, etichetare, etc. Ele se rasfrang atat asupra persoanei impotriva careia sunt indreptate cat si asupra celui care le genereaza.

Cand nu mai simti nevoia sa faci transfer de responsabilitate, iti asumi si iti infrangi temerile, ai scapat si de nevoia de a controla.

Toate aceste concepte din tiparul gandirii critice, pot fi desfiintate cu usurinta cand avem reprezentarea impermanentei. Traind in iluzia ca este o lume permanenta, perpetuam concepte intelese gresit. Ce inseamna impermanenta? Este lipsa permanentei. Si aceasta ce este?

PERMANÉNȚĂ, permanențe, s. f. 1. Stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. ◊ Loc. adv. În permanență = fără întrerupere, în mod permanent; mereu [...]. (dex online)

In consecinta, intrucat traim intr-o lume marcata de dualitate permanent, ambele concepte sunt valabile. Exista o vesnicie (eternitate), care nu poate fi reprezentata prin cuvinte, si un foc viu care arde, lumea pe care o vedem, lipsita de permanenta, intr-o perpetua miscare, in care nimic, niciodata nu este la fel.

Buddha a ajuns la "Calea de mijloc", a nu te apropia de nici una dintre lumi, este calea de a te mentine echidistant („Calea Justa”). In lumea reprezentata insa, s-au amestecat conceptele, omul tinde sa transfere vesnicia si in planul real. Pentru ca tot ceea ce vine din lumea invizibila, pentru a fi inteles, are nevoie de limbaj. 

Asa ca, pentru a intelege ce se intampla in subconstient, se naste dorinta de a avea siguranta, stabilitate, control si in aceasta lume. 

Doar ca, acest limbaj este al creierului. Creierul este iluzionat prin simturi, cantitatea de informatie il limiteaza la secventa dupa secventa. 

Dupa cum am mai asemanat lumea cu un ocean, toate gandurile sunt valuri purtate de curenti. Acum sunt, acum nu sunt, acum se vad, acum nu se vad,sunt mai mari sau mici, in adancime sau la suprafata, cu spuma sau fara, cu culori diferite etc. 

            Tot ceea ce ti se pare azi stabil maine constati ca nu mai este, tot ce e sigur azi, maine poate fi periculos, tot ceea ce tie iti ofera stabilitate, control, siguranta, altuia ii poate oferi opusul.  Pare greu nu-i asa? Dar nu este. Daca te ocupi de tine, si iti mentii atentia constienta, lucrurile incep sa se miste cu usurinta.

Singurul lucru pe care il putem controla este constientul nostru. Autocontrolul este singurul posibil. Autocontrol nu inseamna sa te abtii de la ganduri sau sa le ignori sau sa iti ascunzi emotiile „sub covor”. A iti impune ceva nu face decat sa te frustreze. Autocontrol inseamna discernamant care te ajuta sa faci alegeri. Alegeri intre bine si rau. Intre cui ii este bine si cui ii este rau. Alegerea gandurilor pe care sa le cultivi si cele pe care sa le transformi. Ca la pomi. Ai doua soiuri bune, dar nu atat de bune, le altoiesti si va rezulta un produs nobil. Ai un pom uscat, cureti locul si plantezi ceva roditor.

---