Tiparul gandirii critice. Partea a XII-a.4

4. Independenta

            Notiunea de control dezbatuta anterior da nastere la limitari. Cand vrem sa exercitam controlul, trasam si limitele tarcului nostru in care ne putem desfasura (sau a fost trasat anterior de catre altii), cat si limitele tarcului altora. Definirea exacta a acestor limite induce senzatia de siguranta si confort, si evident de stabilitate. Persoana care sta in tarc sau cea introdusa acolo va fi pedepsita atunci cand incearca sa treaca dincolo. Pastrarea in tarc se face apeland la metodele descrise la „Despre control”.

Observatie: Aceasta este o metoda specifica pentru parinti si adolescenti. Parintii au datoria de a trasa aceste limite si datoria adolescentilor este sa le incalce. Nu pedeapsa este potrivita pentru incalcarea limitelor ci adaptarea lor la ceea ce poate adolescentul.

Pare usor cand stai in tarc. Asa cum spuneam anterior la „Despre stabilitate”, stabilitatea inseamna confort fizic si implicit relaxare mentala, venit din exterior. Ce se intampla insa cu interiorul? Pentru ca este nelimitat, incepi sa te simti strivit de granite. Intram in paradoxul limitelor:

Suntem nelimitati la interior si limitati la exterior.

Acceptarea limitelor impuse de altii genereaza noi si noi frustrari in primul rand pentru ca ajungem sa nu ne mai intelegem. Frustrarea poate fi ca nu te poti manifesta, sau ca nu esti inteles, sau ca nu esti capabil sa faci ce ti se cere, frustrarea ca nu vezi nici o cale de iesire (”nu am cum”). Credem ca aceste limite ne definesc si toate duc la „nu sunt in stare” (adica incapabilitate de a fi tu insuti). Exista nenumarate generatii care s-au sacrificat, neintelegand ca exista si alte cai.

Exista insa si persoane care inteleg la un moment dat sa faca diferenta intre „nu sunt in stare sa fac ce mi se cere” si „nu sunt in starea sa fac ce mi se cere”. O simpla litera face diferenta. Ne intoarcem la starea de bine pe care o cauta fiecare om si descrisa anterior.  Oamenii care isi inteleg potentialul cauta sa sparga limitele si sa devina independenti. Independenti fata de control in primul rand. Adica, isi asuma responsabilitatea pentru viata lor. La fel este si cu statele sau cu mediul de afaceri.

INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber², autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant. (dex online)

Dependenta ne asigura supravietuirea deci cum am putea fi independenti?

Chiar si razboaiele care au avut loc pentru independenta, au avut ca scop obtinerea unui anumit sector. Nu exista independenta totala. Si acest lucru este demonstrat prin nenumarate experimente. Pornind de la faptul ca si noi insine suntem dependenti de aer, hrana, somn, apa, etc, pentru a trai, si casele noastre sunt dependente de altii ca sa existe, masinile, banii, transporturile, mancarea, relatiile, actiunile, evenimentele, etc toate sunt interdependente.

Experimentul comunist a aratat ca toate incercarile de a crea un stat complet independent au reusit partial si pe o durata limitata de timp. Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana, arata ca la un anumit nivel a fost inteleasa aceasta interdependenta. Sa vedem in ce masura si pentru cat timp.

In tiparul gandirii critice si anterior, rolul femeii a fost scris ca fiind dependenta de barbat. Imediat ce s-a ivit ocazia, a fost rescris la extreme. Asa a aparut femeia „independenta” si implicit– „puternica”.

 (Despre impactul asupra celor doua sexe in capitolul: ”Despre relatii”)

 Insa, orice femeie „independenta” se va lovi la un moment dat de dependenta de un barbat, fie moral, fizic, sufleteste sau profesional. Si invers. Si atunci unde e independenta?

Pe masura ce pot fi analizate aceste lucruri, ne dam seama ca in fapt, cea mai mare problema in acest tipar o reprezinta atat diluarea intelesurilor unor cuvinte cat si extremizarea lor. Este normal sa ai un grad de independenta, in functie de starea la care te afli intr-un anumit moment dat.

Cu cat esti mai atent si constient, cu atat creste si independenta. Sa crezi ca a fi dependent este o boala sau sa crezi ca poti fi complet autonom e o iluzie. Fiecare este independent intr-o anumita masura, exact atat cat poate. Cand intelegi cat poti (revin la gradul de intelegere a lucrurilor), deja esti pe drumul cel bun. Cand iti intelegi ignoranta ai doua variante. Sa alegi sa ramai asa sau sa iti doresti sa cresti constientizarea. Cu cat urci in acest grad cu atat realizezi cum e celalalt de langa tine. Daca nu realizezi asta, inseamna ca esti sub el sau pe aceeasi treapta.

Folosind un anumit limbaj zi de zi, pare ca oamenii inteleg despre ce vorbesc sau ce li se spune. Dar, nu este asa. Multe cuvinte sunt doar preluate fara a fi si intelese, asa ca, e de datoria ta sa iti dai seama unde te afli tu si unde cel cu care impartasesti limbajul.

Acest grad de independenta de fapt te ajuta sa te raportezi tu la lumea inconjuratoare, asa cum o percepi, si, la un moment dat intelegi ca scopul independentei nu este sa te izoleze de lume ci sa intelegi cum esti conectat la ea.