Cerc vicios, lipsa si blocaj

“Plantezi” pe lipsa atunci cand resimti una. Cand te dai pe tine la o parte, in favoarea altuia, si resimti asta. Poate o faci voluntar dar fara sa iti dai seama ca te neglijezi. Si atunci, intreaba-te: “ce lipsa resimt?”, “in ce sector al vietii mele?”, “ce pot face sa umplu acest gol?”, “cand nu mi-am acordat suficienta importanta?”.

Cu ce umpli acest gol? Cu resentimente? Cu teama? Cu mancare? Cu alcool? Cu alte substante? Cu shopping compulsiv? Cu ceva care sa te completeze interior, sau exterior? Cum procedezi?

Nevoia interioara, lipsa, are legatura cu starea ta emotionala, psihica, afectiva? Implineste cerintele pentru siguranta, confort, incredere?

Nevoia exterioara are legatura cu imaginea cu care esti perceput in/din exterior? Reprezinta validarea, acceptarea, aprecierea?

Ce te face sa resimti lipsa sigurantei? De ce te-ai simti incofortabil cu tine? Poate pentru ca altii ti-au aratat ca sunt mai importanti decat tine? Poate ai resimtit chiar tu asta?

Uneori este posibil sa te simti prost cand altii au probleme si tu nu ai. Asta inseamna ca ai facut bine ce aveai de facut.In loc sa te simti asa, ar trebui sa te aplauzi. De ce nu faci asta?

Alteori te poti simti prost ca tu ai probleme si altii nu au. Asta inseamna ca doar trebuie sa te corectezi si sa inveti de la cei care nu au. Nu metoda lor, ci ideea care ii conduce catre rezolvarea problemelor. In acest caz, lipsa e de fapt un plus, ai de la cine si ce sa inveti.

Pentru ca de-a lungul vietii capatam informatii specifice etapei in care ne aflam, tindem sa le pastram ca fiind valabile forever. Dar, vine un moment in care trebuie sa reinvatam informatiile in acord cu cine suntem astazi.

Cand resimtim o lipsa, prima tentativa este sa adresam cuiva o vina, si implicit sa asteptam corectarea, sau pedeapsa. Acea lipsa insa, poate avea cauze mult mai profunde, sau fara nici o legatura cu ce simtim. Minunate instrumente simturile, dar pot fi inselatoare.

Acordand mai multa atentie corelatiei intre simturi si ratiune, intre ceea ce stim sigur si ce ni se arata, putem ajunge la un rezultat mult mai favorabil noua, decat sa ne limitam la “asa am simtit”.

“Imi este foame desi am mancat” poate avea mai multe cauze. Poate nu ai inghitit ce iti era necesar. Poate senzatia de foame este doar un disconfort cauzat de un gand nelinistitor.

“As manca ceva dar nu stiu ce”, cat de des ai auzit asta? De fapt, este foarte plauzibil sa nu poti identifica o nevoie interna si iti doresti mult sa o faci.

La polul opus- “nu mi-e foame” (nu simt nevoia sa mananc) ne duce cu gandul la preaplin. Tot ceea ce ai trait/traiesti te umple peste masura si nu reusesti sa mai elimini din surplus.

A ingurgita si a elimina este un flux natural. Sa reusesti sa o faci exact, la timpul cand ai nevoie, necesita autocunoastere, doar ca aici nu este vorba doar despre mancare sau fluidele corpului. Orice gand, conceptie, convingere, perceptie ne influenteaza viata covarsitor, fara sa ne dam seama de asta. Pentru ca e o lume invizibila putem doar sa ne dam seama prin intermediul simturilor.

Asa cum corpul are nevoie de nutrienti, asa are si ansamblul denumit “minte”. Ca e constienta, supraconstienta, subconstienta, iluminata, e irelevant. Fiecare componenta are nevoie de nutrienti. Pentru ca este invizibila devine greu sa ne orientam fara repere in planul fizic.

Uneori lipsa poate genera agresivitate si impulsul primit de la creier poate fi acela de a manca pentru a o consuma. Ori, scrasnim din dinti sau ne “pietrificam” in mutenie, alteori simtim sa lovim cu ce putem. Cand nu vrem, sau nu putem sa identificam, ne plangem de mila.

Pentru ca, totusi, locuim in aceasta uimitoare masinarie, corpul uman si mintea lui, putem sa aflam ce se intampla de fapt, adresand intrebari “De ce fac asta?”, “De unde imi vine asta?”, “Ce fac?”, “Cu ce scop?”.

Pe masura ce ajungem sa ne cunoastem, prin raspunsuri intelese sau lectii invatate, ajungem sa ne putem fixa repere. Pentru ca, nimic nu e “batut in cuie”, oricat ne dorim aceasta stabilitate (sau siguranta), ea nu exista, si ne va fi mai usor in propria intelegere, care este un proces continuuu, fara finalitate.

Ce legatura este intre lipsa resimtita si blocajul pe bani de exemplu? Aparent niciuna. Banii reprezinta fluxul vietii in lumea materiala, vizibila, corespondent al lumii imateriale si ascunse vederii. Daca nu iti dai seama ca resimti vreo lipsa, nici o grija, vei vedea asta in portofel sau in contul bancar.

Este vreo legatura intre educatia unui om, nivelul sau de spiritualitate sau moralitate si banii din buzunarul sau fizic sau virtual? Nu. De ce avea Al Capone toti banii pe care si-i dorea, avand ca motivatie sa produca daune altora, si de ce a ajuns bogata si celebra Oprah, avand motivatia opusa, de a face bine cat mai multor oameni? (motivatiile sunt speculative).

Cum ajung oamenii sa treaca pragul si sa scape de acest blocaj? Doar trecand peste lipsa, considerand-o inacceptabila.

Daca experimentezi lipsa fara sa stii de unde vine, si unde vrei sa ajungi mai departe, ramai in blocaj.

Chiar daca nu faci bine dar nici rautati, daca ti se arata blocajul undeva, nu sta, ia o masura! Blocajul poate fi pe bani, sau cand stam in trafic, sau cand se opreste liftul, o teava care s-a infundat, nu conteaza. Orice blocaj ne arata ca batem pasul pe loc. Daca asculti oamenii blocati in trafic vor spune cu totii in cor “Nu avem (strazi, drumuri, timp, conducere etc”. “Nu avem ce sa facem, stam si rabdam”. Poate da, poate nu. Dar un lucru este clar, daca ai experimentat un blocaj, da, poti face ceva cu propria viata, zestre, buget.

La prima vedere, pare ca bugetul se refera doar la bani. Prin extrapolare la imensa minte si aici ar trebui sa avem un buget de venituri si cheltuieli. “Ce am incasat pozitiv astazi? Am ce trece in agenda? Ce plati pozitive am facut astazi?” “Am primit mai mult decat am oferit?”etc.

Ce plantezi aia culegi. Ai cules ceva bun azi? Nu? In acest caz ai plantat ceva bun? Crezi ca ai plantat bun si culegi rau? Undeva gresesti.

Ca la orice buget trebuie sa facem balante lunare si bilant anual. Desigur, pot fi facute oricand. Doar ca, la orice buget cand iesim pe minus, luam masuri. Asa si aici. 

Totusi, in mintea noastra nu facem asta. De ce? Nu facem analogii. Nu intelegem conceptele. Bugetele sunt pentru “aia” care se ocupa de ele. Da, poate, dar teoria aceasta nu ne ajuta. Avem imense posibilitati se ne traim viata. Fara lipsuri. Daca nu stim cum, invatam sau cerem ajutor. Dar, fara un scenariu al vietii, cu modelarea si proiectarea propriului viitor, viata ta nu poate fi unica.

Am mai vorbit despre paradoxurile vietii si acesta este unul dintre ele: Suntem cu totii la fel dar in acelasi timp suntem unici.

A nu ne face simtita unicitatea este pierdere de vreme. Irosire. Si cand irosesti unde ajungi? La lipsa.

Vino sa afli mai multe la seminarii.

Carmen Ciocea-specialist in coaching