Tiparul gandirii critice. Partea a IV-a

Partea a III-a

            

Partea a IV-a

Revenind la prima parte, noile mentalitati bazate pe noi atribute acordate insusirii de bine/rau si neuronii „oglinda”, cei care determina comportamente imitative intre oameni, dezvoltate in urma schimbarilor sociale rezultate din industrializare si razboaie, au creat un tipar mental colectiv, al gandirii critice*.

*dexonline :

criticism sn 1 (Înv) Analiză critică a lucrurilor sau a faptelor. 2 Tendință exagerată de a critica. 3 Atitudine critică față de societate, exprimată în opere științifice și literare. 4 (Fiz) Sistem filozofic (al lui Kant) care pune în discuție capacitatea de cunoaștere.

          Criticismul a existat dintotdeauna asa cum se mentioneaza si in explicatia

de mai sus, in filozofie, in opere literare. Vorbim aici doar de tiparul din punct de vedere colectiv.

Tiparul gandirii critice, are la baza ideea de „a fi mai bun”. O idee si ea buna, la nivel conceptual, dar care pana la urma s-a dovedit a fi distructiva. Cum poate o idee buna, sa fie distructiva? Prin doua mecanisme nocive: comparatia si generalizarea.

Fiecare om are un fel unic de a isi reprezenta lumea. Unul dintre paradoxurile vietii este ca desi aratam cat de cat la fel, suntem unici. Unicitatea intra in conflict cu comparatia si generalizarea. Fiecare om are nevoie sa se identifice cu el insusi, sa se cunoasca, sa se reprezinte, in raport cu ceea ce gandeste si ce simte, atat cu el insusi cat si cu lumea exterioara. Aceasta este identitatea umana.

Cand unei persoane ii este atacata identitatea, aceasta se simte amenintata. La modul general, cand o persoana se simte amenintata are doua variante de raspuns, incearca sa fuga sau ataca inapoi. Uneori, cand frica este extrema, persoana poate ramane fara raspuns, paralizata. In particular, un atac la identitate duce la destabilizarea persoanei. 

E ca atunci cand imbrancesti pe cineva. Persoana poate nici nu se misca din loc, se poate clatina, sau se poate prabusi. Poate nu pateste nimic sau poate sa nu se mai ridice.  Este o metafora pentru a intelege ce se intampla in sinea cuiva atunci cand ii este afectata identitatea.

Partea a V-a