Partea a V-a
Modalitati
de educatie a copiiilor in tiparul gandirii critice:
1.
„Colegul
tau este mai bun decat tine”.
2.
„Toti
copiii fac acel lucru bine doar tu, nu!”
3.
„Toti
copiii sunt buni, numai tu esti rau!”
4.
„Fa cum
iti spun eu, asa este bine”.
5.
„Eu am
fost ca tine, tu nu ai fost ca mine, eu stiu mai bine”.
6.
„- Nu ai
voie !
- De ce ?
- Asa am spus
eu”.
7.
„Toata
lumea face asa, trebuie sa faci si tu”.
8.
„Daca nu
faci ce iti spun, esti pedepsit!”
9.
„Nu esti
bun pentru ca nu faci ce am spus”.
10.„Cat esti la mine in casa, faci ce spun eu!”
11.„M-am sacrificat pentru tine si tu nu apreciezi nimic”.
12.„Bataia e rupta din rai”.
Etc.
Pana in 7 ani, copilul traieste in stare de hipnoza.
Testele facute, mai ales in ultima vreme, au demonstrat ca abia incepand cu 7
ani, intr-un copil incepe sa se dezvolte ratiunea. Primele semne de judecata a
lucrurilor. De aici si celebra expresie cu cei „7 ani de acasa”.
Insa procesul de autocunoastere a copilului incepe din
primele clipe de viata. Absoarbe ca un burete din mediul exterior toate informatiile
si ia de bun tot ce i se spune. Neavand capacitatea de a procesa informatiile,
se stocheaza ca atare si vor forma, primele programe mentale instalate pe
creier. Daca dupa cei 7 ani, continua acelasi tip de educatie, prin inscrierea
repetata, ajunge sa creada ca acesta este propriul sau mod de a fi.
Ulterior, cand ajunge adult, in functie de noile conditii
de mediu in care traieste, pastreaza programul sau nu. In cazul in care se
schimba factorii de mediu, conflictul interior duce la suferinte atat de mari
incat decide sa se impotriveasca si sa scape de ele. Unii copii reusesc, altii
nu. Sau pastreaza doua sau mai multe programe si traiesc intr-un permanent
conflict.
Poate cel mai grav model de educatie este anularea de
catre parinte a propriei identitati a copilului care ajunge sa traiasca prin si
pentru parinte. Anularea identitatii, sadirea si cultivarea sentimentului de
vina pe care il resimte copilul, prin raspunsul primit la propriul mod de a fi,
ajunge sa il destabilizeze complet.
Va rezulta un adult complet nesigur, mereu obedient,
nefericit, care ori se va refugia in droguri, alcool, viata promiscua, ori se
va imbolnavi des, ori va critica totul in exterior si va plange in interior,
mecanisme care se formeaza pentru a ii permite cumva sa-si manifeste adevarata
personalitate.
In functie de metodele de educatie aplicate atat de catre
parinti cat si de catre societate, in tiparul gandirii critice, pot rezulta si
alte tipuri de adulti. In functie de violenta (daca a fost prezenta sau nu)
fizica, verbala, emotionala, autoritatea rigida sau flexibila, mijloacele
coercitive (constrangeri fizice, morale, emotionale), adultii crescuti in
tiparul gandirii critice au totusi un program mental comun de gandire, care
poate fi usor identificat prin urmatoarele expresii:
1.
„Tu esti
de vina, eu nu am nici o vina”;
2.
„Eu am
dreptate, tu nu ai”;
3.
„Eu stiu,
tu nu stii”;
4.
„Eu stiu
mai bine decat tine, lasa ma pe mine sa fac”;
5.
„Eu pot,
tu nu poti”;
6.
„Eu
inteleg, tu nu intelegi”;
7.
„Acea
haina este urata”;
8.
„Acel om
este urat”;
Etc.
Partea a VI-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu