Partea
a VII-a
O alta capcana in tiparul gandirii critice este sa crezi
ca poti de unul singur. Exista si un slogan: „Do it yourself !”. Da, poti
singur doar ce stii deja. Ceea ce nu stii, nu poti singur. Si, nici macar, nu
stii ca nu stii. Pentru a afla ca stii ca nu stii, ai nevoie de alti oameni. Pentru
a sti, ai nevoie de alti oameni. Pentru
a sti ca stii, ai nevoie de alti oameni.
De exemplu: Vad la altii cum conduc o masina. Nu stiu, ca
eu nu stiu sa conduc. Cand vad, pare ceva simplu. Ma urc la volan, realizez ca nu
stiu sa conduc masina. Imi dau seama ca stiu ca nu stiu. Imi exprim dorinta:
vreau sa conduc masina. Aflu cum voi sti sa conduc masina. Am luat permisul.
Acum stiu ca stiu sa conduc. Incep sa exersez condusul masinii. Dupa ceva timp,
conduc din reflex. Adica, nu mai stiu ca stiu sa conduc. O fac, pur si simplu.
Acestea sunt etapele invatarii. Oamenii nu sunt prosti.
Nu stiu ca nu stiu. Cu totii trecem prin asta, intr-un segment de viata. Ceea
ce unii stiu, nu stiu altii.
Daca privim lucrurile din aceasta perspectiva, intelegem
la un moment dat, ca tiparul gandirii critice este nejustificat. A incerca sa
te situezi in raport de superioritate fata de alti oameni, doar pentru ca stii
mai bine doar un aspect din viata, te limiteaza drastic. In loc sa te intrebi
ce ai de invatat de la alti oameni, astfel incat sa-ti imbunatatesti permanent
viata, devii competitiv unilateral.
In tiparul gandirii critice, ti se pare ca ai atins un
nivel maxim de dezvoltare si acest lucru iti da dreptul de a fi superior. Exista multe persoane care se identifica cu
profesia.
Ai auzit deseori: „eu sunt Doctor Cutare”, „Profesor Cutare”,
„Inginer Cutare”,* persoane care nu se recomanda ca fiind oameni ci profesii.
De ce? Pentru ca, acolo s-au dezvoltat, pe aceasta latura. Facand asta, considera
ca nu sunt prosti ci destepti, demni de tot respectul.
Pentru ca, in tiparul gandirii critice, a fi destept
inseamna a fi respectat. Nu ti-ai demonstrat „desteptaciunea”, nu meriti
respect. Aceasta idee insa este in totala contradictie cu respectul pe care il
datoram „din oficiu” catre orice forma de viata sau de creatie existenta.
Poate
nu stii sa fii doctor, dar ai abilitatea de a repara orice aparat, poate nu
stii sa fii inginer dar gatesti extraordinar si asa mai departe. Suntem cu
totii dependenti unii de ceilalti, si interconectati. Daca stii sa fii si om si
doctor, atunci devii un om de succes.
Oamenii nu se cauta unii pe altii doar pentru ceea ce
stiu sa faca prin profesiile sau meseriile lor. Au nevoie de mai mult. Au
nevoie de comunicare, de intelegere a lor, a ritmului lor.
*doctor, profesor, inginer, sunt
folosite doar cu titlu de exemplu, pentru ca erau cele mai cautate meserii in
tiparul gandirii critice. Este neintentionata vreo discreditare de vreun fel a
acestor profesii.
Partea a VIII-a
Partea a VIII-a

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu